De la Câmpia Turzii la Simona Halep, Virgina Ruzici este prima româncă învingătoare într-un Mare Șlem

Fosta tenismenă Virginia Ruzici, câştigătoare a turneului de la Roland Garros, s-a născut la 31 ianuarie 1955, la Câmpia Turzii, judeţul Cluj, conform www.itftennis.com.

Este absolventă a IEFS Bucureşti, actuala Universitate de Educaţie Fizică şi Sport, promoţia 1979.

A început să practice tenisul de câmp în oraşul natal, transferându-se ulterior la clubul Dinamo, unde a fost antrenată de Aurel Segărceanu.

În 1972, fiind încă junioară, a câştigat titlul naţional la senioare în proba de dublu, împreună cu Mariana Simionescu. În 1983 cucereşte titlul de campioană naţională la simplu, repetând performanţa şi în următoarele trei ediţii. Devine jucătoare profesionistă de tenis în 1975. În 1978 a fost campioană mondială universitară la dublu, împreună cu Florenţa Mihai, iar în 1981, la Universiadă.

Jucătoare cerebrală, care s-a impus printr-un stil de atac riguros şi o puternică lovitură de dreapta, este considerată cea mai reprezentativă tenismenă a României între anii 1970-1980, potrivit "Enciclopediei educaţiei fizice şi sportului din România", vol. I (Ed. Aramis, Bucureşti, 2002).

A atins apogeul carierei în 1978, când a învins-o în finala de la Roland Garros, în două seturi, 6-2, 6-2, pe iugoslava Mima Jausovec, câştigând cel mai important turneu de tenis pe zgură din lume. A jucat şi finala de la Roland Garros din 1980, când a fost învinsă cu 6-0, 6-3, de americanca Chris Evert.

Tot în 1978, a câştigat finala de dublu de la Roland Garros alături de aceeaşi Mima Jausovec, cele două învingându-le în meciul decisiv pe Gail Sherriff Lovera şi Lesley Turner Bowrey, cu 6-4 şi 6-3, notează www.wtatennis.com.

A mai câştigat opt turnee WTA: Brighton (1978), Kitzbuhel (1980 şi 1982), Salt Lake City (1980), Monte Carlo (1980), Indianapolis (1980), Detroit (1983) şi Bregenz (1985).

De-a lungul carierei, Virginia Ruzici a obţinut 12 trofee: South Orange (1975); Palm Harbor (1977); Roland Garros, Kitzbuhel, Brighton (1978); Kitzbuhel, Salt Lake City (1980); Monte Carlo, Kitzbuhel, Indianapolis (1982); Detroit (1983) şi Bregenz (1985).

Alte performanţe notabile din cariera sa au fost accederea în semifinalele Turneului Campioanelor din 1978, disputarea finalei la dublu de la Wimbledon în 1978 şi accederea în finalele de dublu mixt de la Roland Garros din 1978 şi 1979. În finala de dublu mixt din 1979, l-a avut partener pe Ion Ţiriac, cei doi pierzând în faţa cuplului Wendy Turnbull şi Bob Hewitt cu 6-2, 2-6, 6-3.

Cea mai bună clasare a sa în clasamentul WTA s-a înregistrat la 21 mai 1979, când a devenit numărul 8 mondial.

O partidă memorabilă a fost cea jucată în compania australiencei Evonne Goolagong Cawley, în sferturile de finală ale turneului de la Wimbledon, 1978. Adversara Virginiei Ruzici a jucat accidentată la un genunchi, fapt ce a făcut-o să se prăbuşească pe teren, în timpul meciului. Soţul ei, Roger Cawley, a intrat pe teren pentru a o ajuta, ceea ce, teoretic, ar fi trebuit să însemne pierderea partidei. Când Evonne Cawley s-a refăcut, Virginia Ruzici a fost de acord să reia meciul şi, deşi a pierdut cu 7-5 şi 6-3, jucătoarea româncă a fost aplaudată pentru atitudinea ei sportivă.

O altă istorisire legată de cariera Virginiei Ruzici se referă la triumful său de la Salt Lake City, din 1980. Se spune că Richard Williams, tatăl campioanelor Venus şi Serena Williams, a fost impresionat de victoria jucătoarei noastre şi atunci a decis să le îndrepte paşii fiicelor sale spre o carieră în tenis, arată www.independent.co.uk.

În 1987, la 32 de ani, s-a retras din activitatea de jucătoare, stabilindu-se, la puţin timp după aceea, în Franţa.