Dezbatere Monitorul de Cluj: Politica, tot mai izolată de cetăţean

Până la următoarele alegeri parlamentare şi locale mai sunt doi ani, timp în care partidele politice se pot reforma sau mai mult, ar putea apărea altele noi. Dacă proiectul care prevede modificarea legii partidelor va trece de Legislativul României s-ar putea deschide şi drumul societăţii civile spre politică, ceea ce ar putea însemna o adevărată gură de oxigen.

La baza societăţii civile se află „angajamentul civic” , care constă în participarea actorilor privaţi în sfera publică. Dreptul de asociere, mai exact, reprezintă posibilitatea cetăţenilor de a se asocia liber în orice structuri doresc. Dacă legea partidelor s-ar modifica, iar acest drept s-ar liberaliza, la viitoarele alegeri am putea avea mai mult de 50% prezenţă la vot. Este ceea ce subliniază şi analiştii politici atunci când încearcă să răspundă la întrebări precum „Cum putem reforma clasa politică“ sau „Până unde merge libertatea de asociere?“, în cadrul dezbaterii privind liberalizarea vieţii politice, lansată duminică de Monitorul.   

Cea mai restrictivă lege a partidelor

Politologii şi analiştii politici de la Cluj subliniază că în prezent România are cea mai restrictivă lege a partidelor. Totodată, aceştia relevă faptul că în anii 1990 existau peste 100 de partide în România, iar condiţiile de înscriere a unui partid erau extrem de laxe. Abia ulterior au fost limitate condiţiile în mod strict, prin lege, arată Sergiu Mişcoiu. „În acest fel am ajuns să avem cea mai restrictivă lege a partidelor. Trebuie să ai o reţea de aleşi locali şi parlamentari pentru a strânge numărul de semnături care trebuie să provină, practic, din mai multe regiuni istorice ale ţării“, a comentat pentru Monitorul de Cluj Sergiu Mişcoiu.  

În acelaşi timp, ca şi cum nu ar fi suficient faptul că în România clasa politică este practic aceeaşi din 1990 încoace, cele mai noi partide apar numai din sciziunile partidelor vechi, mai arată Mişcoiu. „Acest lucru, coroborat cu sistemul electoral cu vot uninominal pentru parlamentari şi majoritar pentru primari (2 tururi) şi preşedintii CJ (1 tur) închide complet sistemul de partide. De altfel, singurele partide noi care apar sunt cele ce rezultă din sciziuni (aşa cum e cazul PMP)“, a mai spus Sergiu Mişcoiu.  

Până unde merge dreptul de asociere?

Pe de altă parte, această schimbare a vieţii politice are consecinţele sale. Unii văd partea goală a paharului, mai exact consecinţele negative şi susţin că în acest fel partidele vor apărea ca ciupercile după ploaie.

Alţii susţin contrariul. „Cred că este necesară schimbarea, în sensul deschiderii sistemului prin reducerea numărului minim de membri pentru un partid (câteva sute de persoane pare rezonabil) şi eliminării obligaţiei de a fi din mai multe judeţe sau localităţi. Până la urmă, dacă un primar reuşeşte să ii convingă pe toţi cetăţenii unei comune să se înscrie într-un partid, nu înţeleg de ce acel partid ar fi mai puţin reprezentativ decât unul cu câte doi membri din fiecare comună din România! Deschiderea ar da o gură de oxigen unui sistem politic din ce în ce mai izolat de cetăţeni, care au ales alte mijloace de asociere şi manifestare, in lipsa reprezentării politice efective. Nu este suficient, dar este un început şi o condiţie minimală pentru refromarea clasei politice“, a completat Mişcoiu.

Un drept restricţionat!

În acelaşi timp, în opinia analiştilor, dreptul de asociere în România este, din păcate, restricţionat. „Am ajuns la concluzia că în România există un cartel politic ce blochează dreptul de asociere al cetăţenilor şi că nu există motive valide ca să fie restricţionat acest drept.

Dacă elitele pretind că oamenii ar folosi dreptul acesta în mod iresponsabil, dacă dreptul de asociere politică s-ar liberaliza, nu avem decât să ne uităm la ce au făcut elitele însele şi vedem că nu sunt cu nimic superiori în discernământ şi comportament de masele pe care le consideră inapte de a folosi acest drept“, a comentat pentru Monitorul de Cluj Paul Dragoş Aligică.