Criza a dat o nouă zicală în afaceri: „Nu-i rea-credinţă, ci neputinţă”

Cu toate că se acordă o atenţie tot mai mare corectitudinii întocmirii contractelor, acestea nu garantează primirea banilor.

Chiar dacă intenţia plăţii există în cazul multor societăţi, intrarea în relaţii de afaceri cu firme de rea-credinţă, care nu îşi onorează obligaţiile, face ca acestea să nu îşi poată respecta angajamentele.

Neîncasarea sau încasarea cu întârziere a unor creanţe dă activitatea firmelor peste cap din cauza ciclului în care intră banii într-o întreprindere, orice decalare reprezentând un risc pentru echilibrul economic al entităţii ca urmare a crizei care a şubrezit bugetele.

Creanţele pe termen scurt sunt în mod normal utilizate pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt. Prin urmare, dacă firma nu primeşte banii de la debitori, nu îşi poate onora obligaţiile.

Iar întârzierile sunt tot mai frecvente din cauza climatului actual.

„În prezent nu mai există aceeaşi viteză de învârtire a banilor în piaţă, fiecare firmă încearcă să amâne termenele de plată”, spune Mircea Maier, managerul general al companiei clujene de consultanţă în afaceri EvoTrend.

„Un contract bine făcut nu garantează că primeşti banii”

Detaliile din contractele de afaceri primesc tot mai multă atenţie, exact pentru a se evita omisiunile ce pot duce întârzieri la plată. „Un contract trebuie să conţină în mod obligatoriu toate datele de identificare ale comercianţilor, obiectul contractului, data la care trebuie onorate obligaţiile şi modalităţile de plată. Dacă se omite, spre exemplu, data la care trebuie onorate obligaţiile, firma are şanse mari să primească banii în instanţă, însă procesul este destul de anevoios”, spune avocata Felicia Silaghi.

Pe lângă informaţiile enumerate mai sus, în contracte se pot integra date esenţiale precum cantitatea si preţul convenite, descrierea mărfii comercializate, durata contractului, termenele şi condiţiile de livrare, garanţiile sau orice alte clauze admise atât de vânzător, cât şi de cumpărător.

„Majoritatea comercianţilor realizează contractele fără să fie îndrumaţi de un jurist, dar sunt foarte atenţi să includă toate elementele necesare în contracte. Un contract bine făcut nu garantează, însă, că iei banii dacă firma e de rea-credinţă”, adaugă Diana Godorogea, avocat clujean.

Bună-credinţă, dar intrare în incapacitate de plată

În opinia lui Mircea Maier, sunt trei cazuri care duc la neonorarea obligaţiilor de plată sau la întârzieri − „firmele nu apelează la consultanţi când întocmesc contracte astfel că apar greşeli inerente, sunt firme care din start vor să dea ţeapă, prin urmare corectitudinea contractului nu contează, dar se întâmplă şi ca firma să fie de bună-credinţă, însă să ajungă la incapacitate de plată din cauza unor parteneri de afaceri care nu le virează banii”.