Economie
Paradoxuri Fiscale (II)
În articolul precedent m-am referit la paradoxul dintre spiritul şi litera unor legi care reglementează anumite probleme din domeniul fiscalităţii. În continuare am să pun în evidenţă paradoxul dintre spiritul legii şi litera legii fiscale pe de o parte, şi modul în care au fost aplicate în practică, de către unele organe ale statului, anumite prevederi ale legii fiscale, pe de altă parte.
Pentru a reliefa un astfel de paradox am pornit de la Legea nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare şi modul în care au fost aplicate prevederile acestei legi, fiind vorba de contribuţia care s-a reţinut de la pensionari din veniturile din pensii.
Art. 257 alin.(22) a respectivei legi prevede: „Pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 lei datorează contribuţia lunară pentru asigurări sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)”. La rândul său art.259 alin.(2) prevede: „Contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei.”
De aici rezultă că pentru veniturile din pensii de până la 740 de lei lunar nu se datora contribuţia de 5,5%. Contribuţia se datora numai pentru partea din acele venituri care depăşea 740 de lei. În realitate Casa de pensii, care gestiona această contribuţie, pentru cei care realizau venituri ce depăşeau 740 de lei a aplicat cota de 5,5% asupra totalului veniturilor cuvenite pensionarilor ceea ce înseamnă o încălcare gravă a prevederilor legale. Legea nu are nici o prevedere cu referire la totalul veniturilor care ar fi putut constitui, chipurile, bază de calcul pentru această contribuţie. În conformitate cu prevederile art. 13 din Codul de procedură fiscală „Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voinţa legiuitorului aşa cum este exprimată în lege.”
Curtea Constituţională, prin deciziile nr. 223 şi nr. 224 din 13.03.2012 publicate în M.OF. nr. 256 din 18.04.2012 a decis că prevederile art. 259 alin. (2) al Legii 95/2006 „sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.” Aceste decizii produc efecte doar pentru viitor. Pentru cele 16 luni în care a fost aplicată legea în mod eronat, sumele necuvenite şi reţinute în mod ilegal urmau a fi recuperate în instanţă. Însă, datorită numărului mare de sesizări adresate instanţelor de judecată şi ca urmare a schimbării Guvernului Boc cu Guvernul Ponta, s-a emis Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 17 din 2012 publicată în M.OF. 336 din 18.05.2012, în baza căreia s-au eşalonat restituirea sumele reţinute ilegal.
Dar cei care au aplicat în mod abuziv prevederile actelor normative de mai sus, au comis infracţiunea de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 din Codul penal, care prevede: „Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.” Deci fapta comisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune şi dacă ar fi fost comisă de un muritor de rând nu ar fi rămas nepedepsită. Paguba se recuperează, dar fapta rămâne şi ea trebuie sancţionată conform legii. Nesancţionarea ei este o încălcare foarte gravă a legii penale şi se poate explica doar prin faptul că „virtutea pentru dânşii nu există”.
NOTĂ: Prin publicarea acestui articol, redacția „Monitorul de Cluj” nu își asumă în mod automat punctele de vedere exprimate de autorul acestuia.
Citeşte şi: