Deputat clujean: „Grădinăritul ca manea în spațiul public”

Deputatul clujean Adrian Dohotaru a anunțat că a fost depus un draft de Hotărâre de Consiliu Local pentru a încuraja grădinăritul comunitar, în urma unei dezbateri organizate pe această temă. Deputatul spune că în momentul de față există probleme în ceea ce privește grădinăritul în spațiul public din Cluj-Napoca, fiindcă există o HCL prin care clujenii sunt amendați dacă fac acest lucru.

„Am dat Primăriei un draft de Hotărâre de Consiliu Local pentru a încuraja grădinăritul comunitar. Am făcut asta la Urania în cadrul unei dezbateri organizate de noi, membrii Asociației Societate Organizată Sustenabil S.O.S, desfășurată weekendul ăsta la Palatul Urania, la care au participat 30 de posibili grădinari (arhitecți, ecologiști, peisagiști, reprezentanți ai administrației etc.). Dar a fost mai mult decât o dezbatere, am făcut și joc de roluri pentru a ne destupa imaginația, căci ne-am împărțit pe grupe și unii deveneam grădinari, funcționari publici, proprietari privați ori cetățeni și arătam care e perspectiva noastră și conflictele posibile. Până să avem o Hotărâre de Consiliu Local care încurajează grădinăritul comunitar e important să nu mai amendăm grădinăritul pe spațiul public. Un alt HCL mai vechi, de acum un deceniu, dă amenzi de 1000 de lei pentru cei care grădinăresc în spațiul public. Acest HCL este similar cu directiva primarului Robu de a interzice manelele în spațiul public timișorean. Nu vrem să asociem clasa de mijloc nici cu „țiganii”, nici cu „țăranii”. HCL-ul trebuie modificat oricum ca urmare a câștigării unui proiect de bugetare participativă, susținut și de noi, privind grădinăritul comunitar pe un acoperiș, cel mai probabil pe domeniu public, la Cinema Dacia eventual, cum am propus, pentru că pe logica actuală ar trebui amendat”, a spus Dohotaru.

Adrian Dohotaru a explicat care este rolul grădinăritului comunitar.

„Care e rostul grădinăritului comunitar? Câștigăm noi bunuri comune, în care putem interacționa: prieteni, vecini, bunicuțe cu nepoți. În atomizarea actuală, în care interacțiunea e mediată de tehnologie, care creează senzația de bulă, interacțiunea imediată e cu atât mai relevantă. Tema nu e una ușoară, în ciuda nișării ei, generează controverse și foarte bine că se întâmplă asta, pentru că așa e democratic. Cum să ne înțelegem cu vecinul care ar comenta dacă m-aș bucura de o recoltă de castraveți în fața blocului? Se pretează o grădină în spațiul public, care trebuie îngrădită, în loc de un spațiu de joacă? De ce doar companiile pot adopta un spațiu verde ca să își afișeze logo-urile și cetățenii nu pot adopta o grădină? Sunt câteva probleme pe care le recunosc din start: suprareglementarea și dereglementarea. Suprareglementarea presupune un circuit de aprobări, intervenție doar pe baza unui proiect de amenajare peisageră care poate să inhibe grădinăritul. Dereglementarea poate însemna neinstituționalizarea grădinăritului urban, ceea ce îi dă o aură de spontaneitate și creativitate, dar descurajează această practică pe terenuri publice, altfel decât ca ocupare informală, cu garduri de sârmă ghimpată. Neinstituționalizarea înseamnă și că proprietari privați cu terenuri peri-urbane nu sunt încurajați să dea pământ pentru grădinărit unor cetățeni sau ong-uri și să beneficieze de scutiri de taxe la impozitul pe teren. După cum lipsa de reglementare nu duce la crearea de grădini comunitare pe acoperișuri de grădini, așa cum s-a întâmplat în alte orașe din lume, unde proprietarii primesc facilități fiscale pe motiv că astfel de practici conduc la o mai mare eficiență energetică și la o poluare mai redusă în orașe. Reprezentanții primăriei au fost de acord, în principiu, cu astfel de facilități fiscale, trebuie discutat un cuantum exact din impozitul pe proprietate. Peisagiști din Timișoara și București au punctat necesitatea reglementării la nivel local, în prelungirea noii Legi a Spațiilor Verzi, la care am colaborat excelent cu ei, unde sunt prevăzute mai multe tipuri de grădini. În general, participanții erau interesați de a instituționaliza grădini urbane prin propuneri de politici publice pentru ca ele să nu existe doar pe proprietăți private. Dar pentru mine rămâne încă un dubiu, dacă e să fim complet onești, dacă există forțe sociale, dincolo de un interes difuz, pentru revendicări locale, de la grădinărit, la transport în comun, de la locuințe sociale și rezolvarea problemelor de mediu de la Pata Rât, la bugete participative în adâncime și multe alte dobândiri de bunuri comune. Eu vă spun sincer, nu văd acel interes ca presiune civică, că e vorba de grădinărit, că e vorba de altceva. Fac(em) activism civic și politic într-un vacuum social și ne lăsăm aburiți de agitația clicktivismului. Asociații ca SOS, în care ne implicăm benevol pentru astfel de proiecte, sunt excepția, nicidecum regula. Atât în vechile partide, cât și în cele noi, nu există activism politic pe bune, nici politici publice, doar galerie pentru liderii lor. În ciuda agitației mediatice, a scandalurilor politice, e un vid politic, în sensul în care fiecare cetățean ar trebui să devină propriul politician și participă coerent la viața publică, implicat într-o asociație, într-un partid, într-un sindicat, într-un grup informal, într-o organizație de breaslă, într-un cerc cultural. Viața politică nu e tot timpul în altă parte, începe de la noi acasă”, a explicat deputatul clujean.