Carte dedicată aniversării centenarului universității românești din Cluj

Proiectul editorial este dedicat Universității clujene la o sută de ani de la înființare și recomandat de Revista Sinteza. Colecția Istorie contemporană.
Despre carte vor vorbi Vasile Pușcaș, Răzvan V. Mustață și Vasile G. Dâncu, iar evenimentul va fi moderat de Ioan Bolovan.
Evenimentul va avea loc în Aula Magna, Clădirea Centrală UBB (Str. Mihail Kogălniceanu, nr. 1) și este organizat de Universitatea Babeș-Bolyai, Institutul de Istorie „George Barițiu”, Centrul de Studii Transilvane al Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca și Editura Școala Ardeleană.

„Datorită Universității, au fost fondate energiile atâta timp înăbușite ale acestui neam; datorită muncii ei neostoite și desinteresate, însuși pământul Ardealului își arată mai bine imensele bogății; datorită ei, conștiința unității românești, piatra de temelie a statului român, s'a consolidat în spiritul adevărului, al dreptății și al progresului, singurele valori care dau națiunilor dreptul să stea în fața neamului de judecată al istoriei.” (Ion Breazu, Universitatea românească „Regele Ferdinand I” din Cluj, 1944)

„Breazu s-a încadrat încă de la primele contacte cu Universitatea clujeană în curentul intelectual și academic prin care îndemnul Datoriei vieții noastre a devenit o misiune a generației transilvănene post-Marea Unire, constând într-o asiduă activitate creatoare de valori românești care să se înscrie în europenitate și universalitate. [...] Istoria Universității din Cluj elaborată de Ion Breazu a fost o lucrare compilată în 1943-1944 pentru informarea străinătății despre cum a fost refondată, în 1919, ce structură instituțională a avut și cum a acționat în domeniul didactic și științific, în perioada interbelică”, a spus Vasile Pușcaș despre autor.

ION BREAZU (4 aprilie 1901, Mihalţ/Alba – 11 mai 1958, Cluj)  este istoric literar şi publicist. Urmează Facultatea de Litere şi Filosofie, Cluj (1920-1924), obținând licența în limba și literatura română, secundar istorie. În anul 1931 obține doctoratul, în Franța, cu teza Edgar Quinet și românii. În 1943 ocupă poziția de conferențiar de istoria literaturii, la Facultatea de Litere a Universității din Cluj-Sibiu, fiind promovat profesor al Universității din Cluj (1955-1958) pentru disciplina Istoria literaturii române moderne, în care prezintă circulația valorilor universale în spațiul cultural românesc. A scris despre Viaţa literară românească în Ardealul de după Unire, Lupta românilor din Transilvania pentru limbă, Literatura Transilvaniei etc. Arhivar la Arhivele Statului din Cluj, secretar ASTRA, administrator al Muzeului limbii române, cercetător la secţia de istorie literară şi folclor a filialei Cluj a Academiei, redactor la săptămânalul clujean Societatea de mâine (1926-1933), membru în comitetul de direcţie al revistei Gând românesc. A condus revista Transilvania (1941-1945).
Volume: Edgar Quinet et les Roumains, Paris, 1932; Viaţa literară românească în Ardealul de după Unire, 1934; Michelet şi românii, 1935; Lupta românilor din Transilvania pentru limbă, 1943; Literatura Transilvaniei, 1944; Curs de istoria literaturii române moderne (Eminescu și Caragiale), Cluj, 1950 (litografiat); Studii de literatură română și comparată, ediție îngrijită de Mircea Curticeanu, vol. I-II, Cluj, 1970-1973; De amicitia: Lucian Blaga – Ion Breazu. Corespondență, ediție îngrijită de Mircea Curticeanu, Cluj-Napoca, 1995.