O plantă din care mai există doar trei exemplare în România, identificată de expediţia trans-siberiană în Kazahstan

Planta a fost descoperită de către bio-geograful expediţiei, Sabin Bădărău, conferenţiar universitar la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului a Universităţii Babeş-Bolyai.

"Astăzi (duminică-n.r.) am avut o zi plină în stepele şi silvostepele din Kazahstan. Am văzut de toate. Stepe mai uscate sau mai umede, am văzut lacuri cu păsări, iar sincer, speram în adâncul sufletului să văd o plantă care are o rezonanţă deosebită în sufletul meu şi în cariera mea profesională. Îmi amintesc că eram în clasa a XI-a, la liceu, şi la ora de biochimie, în ultima bancă, mă prefăceam că sunt atent dar mă uitam într-un volum împrumutat de la specialişti care lucrau atunci în biologie, din Flora Republicii Populare Române, de unde copiam mai multe specii. Aveam 17 ani, era în 1986 şi, printre speciile descrise în acest volum, am găsit Centaurea ruthenica. Centaurea de la centaur - pentru că un centaur ar fi dezvăluit oamenilor proprietăţile medicinale ale plantei (...) şi ruthenica de la denumirea locului din Ucraina, parte a imperiului austro-ungar, unde a fost descrisă prima dată această specie. Am aflat atunci că e o plantă superbă, cu flori galben deschis, ca lămâia, şi care are o singură populaţie în ţara noastră, din mult mai multe câte erau în secolul al XIX-lea, în zona localităţii Boju, din câmpia Transilvaniei, la sud-est de Cluj-Napoca", a relatat Bădărău pentru AGERPRES.

Acesta a început să caute planta în 1987, însă a regăsit-o abia după 11 ani.

"În aprilie 1987 am început s-o caut într-o zonă cu o topografie foarte complicată, nu am găsit-o. (...) Abia în anul 1998, în luna iunie, cu sprijinul unui prieten, Gudasz Cristian, am aflat, dintr-un articol publicat în 1923 de academicianul Erasmus Nyarady, locaţia exactă a plantei. A doua zi am luat trenul, am mers în stepa de la Boju şi am reuşit s-o regăsesc. Am leşinat într-un singur moment al vieţii mele şi acela a fost acea dată, de 18 iunie 1998, când, după ani de căutări, am găsit planta. Ulterior, cu un student, Nicolae Dura, am găsit, în 2001, o altă populaţie a plantei, la Bonţida. Am fost suficient de naivi să credem, împreună cu colegul lector Cristi Maloş, de la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului, în 2011, că, dacă vom declara situri Natura 2000 special pentru această plantă şi alte rarităţi la Boju şi la Bonţida, vom reuşi să protejăm cele două populaţii unice în flora României. Nu s-a întâmplat aşa, pentru că la noi ariile protejate sunt mai mult formale. Oile au distrus populaţii, împreună cu habitatul lor, în stepele de la Boju şi Bonţida. Înainte, prin 2010, populaţia de la Boju era de 41 de indivizi, iar cea de la Bonţida avea peste 250. Astăzi, mai există la Boju două exemplare, iar la Bonţida, unul singur", a subliniat bio-geograful.

Planta a fost găsită de Bădărău duminică, în Kazahstan, chiar pe marginea şoselei pe care a parcurs-o expediţia RO-CRES.

"Venind acum, în această aventură condusă de Cosmin Sicora, de-a lungul şi de-a latul Eurasiei, am sperat în sufletul meu că vom vedea această specie la ea acasă, acolo de unde, cu mii şi mii de ani în urmă, a migrat spre vest şi a ajuns şi în silvostepele din România. Şi, într-adevăr, nu după mult timp după ce am intrat în silvostepa din nordul Kazahstanului, din jurul oraşului Kostanai, uitându-mă pe marginea drumului, am văzut-o", a afirmat bio-geograful clujean, potrivit Agerpres.

Acesta crede că pentru a proteja o specie în flora României se impune conservarea ex-situ, respectiv extragerea, înmulţirea şi obţinerea de seminţe, apoi reintroducerea plantei în habitate asemănătoare celor în care existau.

"Această specie este la limita extincţiei în România. Mai avem trei plante cunoscute în flora ţării şi ne vom strădui din greu să refacem cumva populaţii aproape pierdute, din cauza "industriei" creşterii oilor", a conchis Sabin Bădărău.

RO-CRES (Romanian Climate Change Research Expedition Siberia) este prima expediţie românească de studiere a efectelor schimbărilor climatice asupra Marii Păduri Boreale, un proiect unic prin complexitatea lui la nivel ştiinţific, organizat în perioada 15 iunie - 15 iulie, de către Centrul de Cercetări Biologice Jibou, în colaborare cu Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, în Siberia.

Echipa expediţiei a ajuns la Vladivostok, cel mai îndepărtat punct de pe traseu, în 29 iunie, în prezent fiind pe drumul de întoarcere, cu mai mult de 19.000 de kilometri parcurşi.