Două premiere la Teatrul Naţional Cluj-Napoca

Spectacolul  va avea loc în Studioul „Euphorion“, duminică, 10 iunie 2018, de la ora 19:00. Regia şi decorul: Răzvan Mureșan, costume: Ilona Lörincz, asistent de regie: Radu Lărgeanu, maestru de lumini: Jenel Moldovan      

Un omagiu pentru Ionesco

Piesa Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre a fost scrisă de Matei Vișniec la cererea actorului și regizorului Mustapha Aouar, director al companiei Gare Au Théâtre din Ivry-sur-Seine, cu ocazia centenarului naşterii lui Eugène Ionesco. Îi oferă astfel dramaturgului ocazia de a-l omagia pe marele său predecesor, aducând în fața publicului celebrul personaj absent al literaturii absurdului, Cântăreaţa cheală, spun reprezentanţii Teatrului.

Eroul piesei, poetul Sergiu Ponegaru încearcă să-şi păstreze valorile literare. El scrie și traduce în plină dictatură comunistă, având privilegiul câtorva conversaţii cu eroina lui Ionesco. Cei doi discută – în libertate, dar mai ales în închisoarea unde ajunge să fie încarcerat eroul - despre literatură, despre farmecul Micului Paris, lăsând impresia unei perechi aflate la prima întâlnire. La următoarele întâlniri, gesturile ei devin mai intime, iar în cele din urmă nu-și mai poate stăpâni lacrimile văzând cât de des este pomenită ea, „un personaj care nici măcar nu există“. Ideea evocării acestui personaj i-a fost dată scriitorului de o amintire a eseistului şi istoricului literar Nicolae Balotă, care a povestit cum în anii '50, pe când se afla la Jilava împreună cu Constantin Noica, a râs cu mare poftă când Nicolae Steinhardt, aflat în aceeași celulă, le-a povestit piesa absurdă a lui Ionescu. Dar nu doar Cântăreața cheală bântuie prin celula Poetului ci și alte celebrități: însuși Eugen Ionescu, contele de Lautreamont, André Breton, Albert Camus. Apar și doi rinoceri, chiar în momentul în care „orologiul bate de cinci ori“, ora servirii celebrului ceai englezesc.

La al treilea spectacol pe un text de Vișniec

Regizorul Răzvan Mureșan se află cu Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre la al treilea spectacol montat pe un text al dramaturgului Matei Vișniec, după ce în anul 2013 punea în scenă Spectatorul condamnat la moarte, iar în 2015 Richard al III-lea se interzice. A devenit un fel de tradiție ca la Teatrul Național din Cluj-Napoca să fie aduse la rampă piese ale scriitorului, după ce în 1999 Anca Bradu monta aici Arie lejeră pentru cal și cămilă. Apoi, în 2004, Radu Afrim regiza Mansardă la Paris cu vedere spre moarte, cu premiera mondială la Cluj, iar Mona Marian semna direcția de scenă la două spectacole: Bâlci: Femeia țintă și cei zece amanți (2008) și Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal (2009).

Meşterul Manole, a doua premieră

O altă premieră este Meşterul Manole, scenariul de Andrei Măjeri după Lucian Blaga, care va avea loc în sala mare, sâmbătă, 9 iunie, de la ora 19:00.

Piesa Meșterul Manole a fost scrisă între 1 mai și 15 septembrie 1926 și publicată în 1927 la Editura Dacia Traiană din Sibiu. Premiera absolută a avut loc în 6 aprilie 1929 la Teatrul Național din București în direcția de scenă a lui Soare Z. Soare, rolul lui Manole fiind interpretat de A. Pop Marțian, iar al Mirei de Aura Buzescu. La 11 februarie 1930 a avut loc premiera piesei la Teatrul Național din Cluj în regia lui Ștefan Braborescu, Manole fiind Ion Tâlvan, iar Mira V. Cronwald. Lucian Blaga a prelucrat mitul Meșterului Manole, de largă circulație în sud-estul european, în care iubirea puternică, mai presus de viață a lui Manole pentru Mira se îmbină cu patima de zămislire a unei opere care să sfideze timpul. Piesa a mai fost pusă în scenă la Naționalul clujean de regizorul Alexa Visarion în 1973. Iată că acum, după treizeci și patru de ani, un tânăr regizor, Andrei Măjeri – aflat la a patra colaborare cu Teatrul Național din Cluj, după Cutia Pandorei de Katalin Thuróczy (2014) și două spectacole pe texte de Rodrigo García, Agamemnon și Moarte și reîncarnare într-un cowboy (2015 și 2016) – se apleacă asupra textului blagian, propunând o viziune modernă. Spațiul de joc, conceput de Mihai Păcurar și costumele aparținând artistului-designer Lucian Broscățean  completează armonios gândul regizorului, alcătuind un cadru de o simplitate austeră în care povestea făuritorului de biserici și a sacrificiului dincolo de fire primește, cu atât mai mult, o tulburătoare profunzime. Dar nu vrem să dezvăluim mai mult din misterul în care se creează acest spectacol pentru a nu ucide tainele și a nu distruge corola de minuni a lumii.