Jurnalistul Andrei Gheorghe a murit, la vârsta de 56 de ani

Decesul a fost constatat oficial în urma unui apel la 112, primit după ora 22, cauza fiind un stop cardio-respirator. Conform unor surse medicale, decesul s-a produs cu 12 ore înaintea constatării sale oficiale.

Andrei Gheorghe s-a născut în 14 ianuarie 1962, la Lipeţk, în Rusia. A fost prezentator de emisiuni radio şi televiziune, dar a realizat şi filme documentare.

Andrei Gheorghe a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia rusă-engleză din cadrul Universităţii Bucureşti. El şi-a început activitatea jurnalistică în 1991, ca reporter special la Radio Constanţa. Ulterior, el a lucrat la Radio Sky Constanţa, iar consacrarea i-au adus-o emisiunea "13-14" realizată la Pro FM (1996-2002) şi postura de prezentator la Pro TV.

În 2002 şi 2003, Andrei Gheorghe a realizat la Antena 1 emisiunea "Gheorghe", după care a avut emisiuni la Radio 21 şi la Radio Total.

A avut un rol secundar în filmele "Amen" al lui Costa Gavras, "Tinereţe fără tinereţe" al lui Francis Ford Coppola şi a colaborat cu "Paraziţii" pentru albumul "Irefutabil".

În 2004 a devenit consilier media şi realizator de emisiuni - "Politică, frate!" şi "Am o ştire pentru tine!" la Realitatea TV, post cu care şi-a încheiat colaborarea la jumătatea lui 2009, când a plecat la Kanal D.

Andrei Gheorghe a fost şi prezentator al emisiunii "Rătăciţi în Panama", difuzată de Kanal D.

El a fost şi consilier al ministrului Finanţelor, Sebastian Vlădescu, responsabil cu coordonarea Departamentului de Comunicare.

În septembrie 2017, scria pe pagina sa de Facebook: „Sunt obosit. Am fost "generația de sacrificiu" si am crezut ca după un drum lung si greu o sa ajungem intr'o poiana cu soare si flori. Dar nu a fost așa. Drumul nu ducea nicăieri si intr'o zi sătui de foame si mizerie ne'am revoltat, ne'am ucis conducătorii si am crezut ca după un alt drum lung si greu o sa ajungem la malul unei ape dulci. Apa însă e salcie, terenul mlăștinos si cei mai nevolnici și netrebnici dintre noi se răsfață in calești scumpe, copiii lor ni se urca in cap și dansează țonțoroiul iar părinții noștri mor încet de piocianic. Frății fug scirbiti si'si caută fericirea in alte zări. Speranta a leșinat bătută de jandarmi, Infinitul lucrează la un mall iar eu imi număr firfireii și ma gândesc daca'mi ajung de o funie mai sănătoasă. In fata nu văd nimic decit bezna și întuneric, in jurul nostru doar mizerie și dezmăț și nu mai pot și nu mai am răbdare. Am inima uscata si'n gura gust de cenușă. Va blestem conducători ai României si'n pușcărie dacă v'as bagă pe toți, cu nimenea nu as greși. Va blestem cu spitalele, școlile, șoselele, șpăgile, infumurarile și prostia voastră agresiva. Va blestem sa muriți stind la coada, sa trăiți din salariu și sa va petreceți bătrânețea cu o pensie obișnuita, intr'un oraș obișnuit, cu doi copii obezi și beți in sufragerie și cu părinții in întreținere pe veci. Sint obosit și drumul nu se mai zărește.”