“Cafeneaua Pirrandello, pe scena Operei din Cluj

Spectacolul poartă semnătura unuia dintre cei mai renumiți regizori români: directorul general al Teatrului Național „Lucian Blaga” Mihai Măniuțiu. Mereu surprinzător și original, propune și data aceasta spectatorilor un proiect inedit și eterogen, care îmbină perfect în straturile sale limbajul teatral, cu cel coregrafic și muzical.

Coregrafia este concepută de Andrea Gavriliu, o tânără artistă care se bucură deja de succes, dobândit atât pentru viziunea coregrafică efervescentă, cât și prin cea actoricească, artistă care nu este, de altfel, străină de Cluj, fiind absolventă a Facultății de Teatru și Televiziune.

Muzică este compusă de Mihai Dobre, unul dintre membrii fondatori ai formaţiei Şuie Paparude, ce a legat, încă din anul 2015, o prietenie frumoasă cu teatrul românesc, realizând ilustrația muzicală a unor spectacole de succes.

Decorul, conceput de un alt absolvent al facultății de teatru clujene, Adrian Damian, unul dintre cei mai apreciaţi scenografi români ai momentului, este un proiect îndrăzneț, care îmbină elemente complexe de tehnică și teatru. Viziunea sa scenografică a fost completată de Luiza Enescu și de light design-ul semnat de Lucian Moga.

Spectacolul „Cafeneaua Pirandello” pornește de la un scenariu dramatic realizat de Anca Măniuțiu, eseist, critic de teatru și traducător, conferenţiar universitar şi prodecan al Facultății de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj și este substructurat pe două piese de teatru ale dramaturgului Luigi Pirandello: Omul cu floarea în gură și Uriașii munților, în intertextul căruia se împletesc replici disparate din Șase personaje în căutarea unui autor și Astă seară se improvizează.
Personaje „pirandelliene”, proiectate spectral într-o cafenea de noapte părăsită, situată - nu întâmplător - aproape de gară, se întâlnesc și dezlănțuie o lume absurdă, unde granița dintre vis și realitate se fluidizează. În acest cadru fantomatic, se infiltrează un grup de circari, care dinamizează atmosfera și conferă spectacolului o notă comică. Cuvântul, într-o lume aflată sub semnul visului, dobândește un rol secundar, iar muzica și, mai ales, limbajul coregrafic asumă dimensiunea ilustrativă a acestuia.
,,Spectacolul încearcă să surprindă o lume halucinatorie, fantastică, aflată sub semnul oniricului, unde frontiera dintre realitate și vis (sau coșmar) este foarte fragilă. Cafeneaua Pirandello este materializarea unei metafore emblematice și a unui motiv teatral străvechi: viața e vis”, spune Anca Măniuți.