Istoria neștiută a Pieței Unirii și a Bisericii Sfântul Mihail - GALERIE FOTO

În ciuda căldurii de afară zeci de clujeni au participat la un tur ghidat al Pieței Unirii alături de profesorul de istorie Vladimir Bogosavlievici în cadrul tururilor istorice și tematice coordonate de Asociația Vechiul Cluj. Profesorul Vladimir Bogosavlievici le-a prezentat clujenilor, așa cum procedează când le predă elevilor, istoria orașului de pe Someș pas cu pas.

„Lumea trebuie să-și cunoască orașul. La Piața Unirii i se spunea Piața Mare (Piata mică era cea din incinta de 7 hectare, la care i se mai spune cetatea veche). Piață nu numai cu sensul de a vinde mărfuri, ci de a fi instituțiile principale în cadrul acestei locații. La greci era agora, iar la romani era forum. Principalele clădiri ale unei suprafețe de 7 hectare la care nucleul era în Piața Muzeului le-am descris în turul trecut (Ovárul sau Cetatea Veche).

Pieței Unirii i se mai spunea Piața Principală. Főtér. Piața Principală are ca principal punct de reper Biserica Sfântul Mihail.

Cum s-a format piața?

Orașul de 7 hectare (Ovár), după năvălirea mongolilor și colonizarea populației germane în acea zonă a avut ziduri de piatră. Zidurile de piatră duceau linia părții nordice a Pieței Unirii, apoi în colț la strada Memorandumului intersecție cu strada Emil Isac, strada Barițiu până pe Regele Ferdinand aproximativ. Urme ale acestor ziduri se mai pot vedea și astăzi în unele locații (în curtea Colegiului Național George Barițiu, pe strada Fulicea între numărul 21-23, Hotelul Fulton). Această locație avea 2-3.000 de locuitori. Era nevoie să se extindă.

Aici în Piața Unirii exista o zonă agricolă. La un moment dat existau trei localități cu numele de Cluj: prima din punct de vedere cronologic și cea mai veche este Cluj Mănăștur – locul pe care noi îl numim azi Calvaria, apoi Clujul de șapte hectare  – Ovár, și apoi actuala Piața Unirii care era un fel de sat. Clujul Ovárul va «înghiți» actuala Piața Unirii (cele două localități s-au unit). Era o rivalitate între orașul Cluj nou constituit în secolul XIV și Mănăstirea Cluj, care era la vreo 2,5 km distanță”, și-a început profesorul de istorie prezentarea.

Drumul sării trecea prin Piața Unirii de azi

„Prin Piața Unirii trecea un drum strategic, de la Oradea – Bologa care mergea până în Bistrița, și astăzi este principala arteră a Clujului est – vest (Calea Mănăștur, Moților, Bulevardul 21 Decembrie până în Someșeni). În județul Cluj erau mai multe saline: Cojocna, Dejul, etc. Sarea era «valută» în evul mediu. Toate produsele erau conservate cu sare. Zona aceasta unde vedeți aceste case (n.red.: casele unde se află în aceste momente clubul Janis și UPC-ul), ele fiind construite ultima dată, constituie partea de nord a Pieței Unirii și sunt realizate  mai târziu în secolul XV. Sunt situate pe șanțul vechii cetăți și o parte din ele mai conțin rămășițe din vechile ziduri. 

Piața Unirii mai avea o biserică

Biserica Sfântul Mihail, la care multă lume greșește și îi spune catedrală – nu e catedrală pentru că nu e reședința episcopului – nu este paralelă cu laturile Pieței Unirii. De ce? În această zonă mai exista o biserică, o bisericuță, o capelă cam în locul în care se află acum statuia lui Matei Corvin. Biserica avea hramul Sfântului Iacob, iar mai târziu a Sfântului Ioan.

Zidurile cetății vechi n-au fost dărâmate când s-a început construcția Bisericii Sfântul Mihail. O altă problemă de care se ținea cont în evul mediu: soarele trebuia să răsară atunci când se sărbătorea ziua patronului bisericii. Altarul era situat în partea de est de unde răsărea soarele. În cadrul confesiunii romano-catolice, Sfântul Mihail pe care-l vedeți la intrarea în biserică este sărbătorit la 29 septembrie și intrarea în biserică reprezintă Vestul, iar în față unde e altarul e punctul cardinal Est.  Până acum 2-300 de ani încă se ținea cont de această orientare. Azi nu se mai ține cont.

Stema Ungariei, Germaniei și a Cehiei, la loc de cinste la intrarea în biserică

Vă rog să vă uitați dacă formele de la intrare sunt simetrice (n.red.: arată fațada de intrare de la biserică). Nu sunt simetrice. Aici există o legendă și un adevăr. Adevărul este că poarta trebuia să aibă trei compartimente, dar are numai două. Acestă poartă care reprezintă aripa de vest trebuia să mai aibă un compartiment. Nu l-au mai făcut. Există o legendă că ar fi fost un meșter șchiop și care din cauza handicapului stătea înclinat și n-a putut aprecia distanțele.

Mai putem vedea o stemă care-l are deasupra pe Sfântul Mihail și vedeți că are ceva ciuntit. În partea stângă cum intrăm în biserică este stema Ungariei medievale, la mijloc este stema imperiului roman de națiune germană – actuala Germanie, iar în dreapta este stema Boemiei – Boemia fiind Cehia.

Regele împărat Sigismund Luxemburg la 1419 deținea toate aceste titluri, împărat și rege. Este foarte importantă contribuția lui în cadrul istoriei Clujului medieval, el având chipul zugrăvit în Biserică reprezentându-l pe profetul Isaia și este situată în partea de sud-vest a bisercii în interior.

De ce este ciopârțit acest încadrament?

În 1437 clujenii au luat partea răsculaților de la Bobâlna, care au ajuns în oraș în acel conflict. Unii spun că doar populația săracă a participat, alții că și celelalte categorii sociale, oricum răscoala a fost înnăbușită. Clujenii au fost considerați răzvrătiți și li s-a luat dreptul pe care-l primiseră în 1316 la 19 august și extins cu dreptul din 1405, când orașul devine oraș liber regesc, adică depindea numai de regele Ungariei și nu dădea socoteală voievodului Transilvaniei.

În 1444 datorită lui Iancu de Hunedoara, al cărui al doilea fiu Matia s-a născut în Cluj în Casa Negustorului Sas Mehffi, cât și a regelui Ungariei Ladislau, clujenii au primit înapoi drepturile pierdute exact în ziua de 29 septembrie, când în cadrul confesiunii catolice se sărbătorește Sfântul Mihail. Ca să mulțumească Sfântului patron ei au realizat o statuie în relief a Arhanghelului, pentru realizarea ei au fost nevoiți să deterioreze partea superioară a blazonului care reprezenta Imperiul Romano-German (de la intrarea în biserică).

Statuia din stânga bisericii

Înainte de intrarea în biserică în partea stângă în părculeț vedem o statuie care-l reprezintă pe episcopul Aron Marton, care a avut o activitate creștinească deosebită.

În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, când Clujul făcea parte din Ungaria Horthystă (după Dictatul de la Viena), Aron Marton, care era paroh la Cluj, a criticat autoritățile horthyste în cadrul unei slujbe pe care a ținut-o în biserica Sfântul Mihail și a luat partea ereilor care au fost deportați la Auschwitz. De asemenea, ulterior episcopul a criticat și autoritățile comuniste din cadrul Republicii Populare Române – noul stat comunist român.

În primă fază a fost expulzat peste granite în România, iar apoi a fost întemnițat în închisorile comuniste. Statuia e amplasată în anul 2009. Aron Marton a devenit ulterior episcop romano catoloc al Transilvaniei Mari.

Când a fost construită biserica?

Și ca să știm aproximativ când a fost construită biserica vă rog să vă uitați sus (n.red: sus în dreapta cum intrăm în biserică). E scrierea în latină, dar în latina medievală cu caractere gotice și tot aici se arată anul 1444. Inițial aici era și o statuie a lui Moise, era imprimată în pereții bisericii, și era cu cele zece porunci (Decalogul).

Interiorul bisercii

Biserica după răspândirea reformei a fost sediul calvinilor, luteranilor și din 1566 a confesiunii unitariene. Aceste confesiuni reformate sunt iconoclaste, adică nu au icoane și sculpturi în cultul lor, și au distrus marea majoritate a sculpturilor cu care era împodobită biserica. La începutul secolului al XVIII ea a fost redată de către habsburgi cultului romano catolic. Poate vă întrebați de ce oare nu s-a mai pictat biserica? Este foarte greu să reproduci originalele (este nevoie de pictori pricepuți).

În cadrul restaurărilor interiorului bisericii (1956 – 1963) s-au descoperit unele rămășițe de picturi care aveau pe ele numai un strat de var, celalate majoritatea au fost răzuite; astfel că numai primele au putut fi redate pentru a putea fi văzute, celelalte din păcate nu.

Vitralii aduse din Munchen, Budapesta sau Viena

Vitraliile nu sunt cele originale. O să vedeți dacă vă uitați mai atent că pe unele dintre ele sunt datele pe care și le-au pus restauratorii, ele fiind realizate la niște ateliere de la Munchen, Viena și Budapesta și sunt donații ale credincioșilor. Bineînțeles, a celor cu o potență financiară. 

Criptă în biserică pentru nobilime

Aici există și o criptă în biserică în care nobilimea, cei cu stare, erau înmormântați. Și în jurul bisericii era un cimitir. La un moment dat biserica era înconjurată cu ziduri să păzească cimitirul și mai erau alipite diverse construcții, folosite de negustori pentru că aduceau venit și aduceau un venit și bisericii.

Statuia care reprezintă Sfânta Treime

Statuia din biserică din partea stângă, chiar de la intrare, este realizată de către Johan Nachtigall, el fiind un sculptor adus din Germania de către parohul János Biró, iar spre deceniul patru și cinci mai ales al secolului al XVIII-lea va lucra în Cluj la mai multe biserici. 

Inițial această sculptură era în afara biserici, pe urmă a fost pusă la baza unui vechi turn care s-a prăbușit (au fost două turnuri care au fost situate în această locație înainte de turnul neogotic realizat în secolul XIX).

Sus este Dumnezeu tatăl, apoi este Duhul Sfânt, Iisus pe cruce, iar în partea de jos este Maria Magdalena care îmbrățișează crucea, și mai exista statuia lui Ioan care s-a pierdut pentru că tot timpul a fost mutată.

Dincoace vedeți pietre funerare ale familiilor nobiliare, o să vedeți și piatra funerară a familiei Banffy, a guvernatorului Banffy și a fiicei sale Maria, căsătorită Rhédey, care a decedat de tânără la 21 de ani. Monumentul funerar a fost realizat de soacra sa.

Bolțile bisericii sunt caracteristice stilului gotic: arc frânt. Biserica are o lungime de aproximativ 50 de metri și o lățime de 24 de metri și o înălțime de 20 de metri. Au fost și mai multe altare. Au fost cinci altare și au rămas trei. Din cele cinci altare originale în stil baroc doar două se mai găsesc în biserică în cele două abseide laterale. Unul dintre ele, foarte valoros,  este la biserica Maria Îndurerată de pe Calea Mănăștur. Celelalte două sunt la Muzeul Parohiei.

Misterul tunelurilor de sub Cluj

Existau aceste legende că sunt aceste tuneluri de sub Biserica Sfântul Mihail care merg până la Cetatea Fetei din comuna Florești. Tuneluri existau, dar chiar așa de lungi până la Cetatea Fetei nu s-au descoperit. Există o ipoteză că în perioada 1956-1963 când s-au făcut lucrări de restaurare unul dintre istorici ar fi găsit acest tunel și apoi a retractat ce a spus despre tuneluri pentru că s-a încadrat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne – Securitatea. Nici preoții nu sunt foarte receptivi la această întrebare pentru că acele lucrări nu prea au fost făcute profesionist. Multe lucruri s-au distrus. S-au distrus și în 1860 – 1870 când a mai avut loc o restaurare, niște obiecte care aparțineau de Cavalerii de Malta sau Cavalerii cu stea roșie.

În Biserică în partea de sud sunt două intrări care duc la pod, nu în turn.

Scările regale sunt în partea de nord, adică scări în care cel care coboară nu se întâlnește cu cel care urcă, astfel încât regele să nu fie deranjat.

Numerologia - element prezent în Biserica Sfântul Mihail

Altarul din partea stângă a bisericii este în stilul baroc, caracteristic habsburgilor și a Transilvaniei secolului al XVIII-lea, când zona a fost cucerită de Imperiul Hasburgic. Inițial era un altar al Sfintei Ecaterina, acum sunt tot felul de blazoane.

Îl avem pe Iisus ducând crucile care reprezintă cele 14 vicii capitale. Vă spun un lucru interesant. Vă rog să vă uitați la cele 14 opriri din cadrul bisericilor catolice a mântuitorului nostru. La a treia, a cincicia și a șaptea Iisus cade – ceea ce reprezintă simbolic moartea sa biologică, trei zile.

Toate aceste 14 opriri reflectă faptul că Mântuitorul s-a sacrificat pentru noi pentru fiecare din cele 14 păcate. Iisus a fost crucificat conform calendarului Iudaic, care este un calendar lunar și nu solar. 14 nisani corespunde cu 3 aprilie.

14 nisani, 14 păcate capitale, 14 opriri!?

Artiștii medievali sau din epoca barocă cunoșteau sensul sculpturilor, picturilor și a decorării bisericilor și simbolurile lor”, a spus profesorul Vladimir Bogosavlievici.