monitorulcj.ro Menu
Actualitate

"Mașina de spălat" veche de peste 160 de ani

Mergând spre Oradea, la vreo 60 de kilometri de Cluj, un drum la stânga deschide pentru vizitatori calea spre satul Bologa, un loc încărcat cu istorie unde oamenii sunt primitori și povestesc cu drag.

Deși satul nu are cu mult peste 600 de suflete, este o atracție turistică desăvârșită, istoricii spunând că este singurul sat din Europa care are două monumente istorice la mai puțin de 200 de metri unul de celălalt: Castrul Roman și Cetatea Medievală.

Moara de aproape două sute de ani

Puțin mai sus de biserica din sat, un drum la stânga duce la casa Floarei Geran sau, cum o știe toată lumea, Florica de la moară. În familia ei, de aproape două secole se află o moară, care încă funcționează, deși nu o mai folosește nimeni.


”Moara este în familie de mai bine de 160 de ani, din moși strămoși. Socru și cu bărbatu-meu se ocupau de ea. Bărbatul meu avea doi cai, mergea pe la Huedin, pe la Brăișor, pe la Hodiș, la Fild cptre Sălaj și aducea grăunțe și le măcina. A doua sau a treia zi pleca iar cu făina”, spune Florica de la moară.

În perioada comunismului, povestește femeia, veneau carele șă stăteau zile întregi ca să le vină rândul la măcinat. Moara mergea încontinuu. Se oprea doar când trebuiau tăiate pietrele care sfărmau grăunțele.


”Funcționează cu apă. Este o stavilă la care îi dă drumul pe roata morii și atunci se pune în mișcare. Însă în momentul în care se dădea drumul la apă pe roata morii, coșul trebuie să fie plin cu grăunțe”, explică femeie.

Acum însă nu mai merge nimeni să macine, dacă există mori electrice. Moara și-a întrerupt activitatea în urmă cu vreo șase ani, deși încă este funcțională.


Cu covoarele la vâltoare

Chiar lângă moară este o vâltoare, o mașină de spălat rustică, o cuvă din lemn unde cade apa cu putere și curăță hainele. Atâta timp cât este apă, lumea vine să spele covoare, merg chiar și din Cluj până acolo, însă Florica de la moară nu s-a gândit niciodată să le ia bani.

”Pe vremea lui Ceaușescu spălau sătencele hainele cu mână, că așa se spălau, nu erau mașini automate. Apoi veneau și le limpezeau aici. Hainele se spală bine și la mașină, dar tot mai bine era când le spălam la vâltoare, că nu ieșeau așa șifonate”, explică Floarea Geman.


Turiști vin din toate colțurile țării, iar vara este agitație continuă în curtea Floricăi de la moară. Majoritatea sunt străini. Vin și întreabă de vâltoare, se uită curioși cum funcționează vâltoarea, cum se spală covoarele. Însă pe Florica nu o interesează banii. Nu s-a gândit niciodată să facă un profit. Atâta timp cât e acolo, lumea poate să o viziteze.