Tragedia unor vieţi pierdute sau când rămâi doar un număr într-o statistică

Traficanţii sunt din ce în ce mai inventivi şi victimele foarte asemănătoare. Radu Lungu lucrează la Direcţia generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi cunoaşte cazuri de minore care au căzut pradă traficanţilor. Metoda „guvidul” a fost identificată recent. Practic, fete din medii sărace, intră în relaţii cu proxenetul, în schimbul unor beneficii materiale. Acesta nu are o întreagă reţea de lucrătoare sexuale ci o singură persoană cu care întreţine relaţii. „În general, fetele au o bază. Au avut mai multe relaţii pasagere profitabile înainte de relaţia cu guvidul”, a declarat Radu Lungu. „Ajung să facă sex pentru diverse: haine, ţigări, telefon, o plimbare cu maşina”, a adăugat el.

Victimele traficanţilor de carne vie, între statistici şi viaţa reală

Nivel scăzut de educaţie şi provenienţa dintr-o familie dezorganizată corespunde în mare parte portretului-robot al victimei  traficului de persoane. Autorităţile se mândresc că fac anual statistici după statistici. Le prezintă în conferinţe de presă, în rapoarte sau bilanţuri. Şi cam atât. Lucrează la strategii şi se mândresc cu măsuri “concrete şi practice” împotriva traficului de persoane, lăudându-se că pun protecția victimelor și drepturile acestora în centrul atenției. Ce se întâmplă însă cu aceste victime, în marea lor majoritate persoane de sex feminin, după ce scapă (dacă scapă) din infern şi se reîntorc acasă? Unele dintre ele au deja probleme psihice sau medicale, traume şi sechele. Aici autorităţile îşi dau cu stângul în dreptul şi îşi pasează responsabilităţile.

Săptămâna împotriva traficului de persoane. Denumire pompoasă, zero efecte

Între 12 şi 18 octombrie are loc şi la Cluj-Napoca “Săptămâna împotriva traficului de persoane”. Statisticile arată, însă, că e nevoie de ani întregi dedicaţi acestei cauze, nu doar de o săptămână. La nivel de România, sunt judeţe unde anual cad victime traficului de persoane mai mult de 20 de indivizi. În Cluj, media anilor 2012-2013 este de 10 victime anual. 60% sunt fete care vin din mediul rural. Poate părea un număr mic dacă ne uităm strict la cifre. E un număr imens dacă luăm în calcul că fata exploatată sexual în Italia e fiica cuiva sau că băiatul trimis să cerşească în Spania ar putea fi un elev eminent. Iar 80% din toate aceste persoane sunt abordate direct, faţă în faţă sau prin diferite anunţuri publicitare. Pe multe le-am văzut şi noi, pe Facebook: anunţurile de angajare în străinătate.

Conform declaraţiilor lui Augusta Bora, coordonator al Centrului Regional Împotriva Traficului de persoane, cele mai multe victime sunt abordate direct, cu promisiunea unei vieţi mai bune. Multe din victime sunt fete care vin din mediul rural, multe din ele minore, cărora li se promite un loc de muncă sau o viaţă nouă cu persoana iubită.

Făt-Frumos care promite o viaţă plină de dragoste şi belşug în străinătate se dovedeşte a fi doar un ambalaj frumos colorat care să acopere o tactică precisă de racolare pentru organizaţii criminale de trafic de persoane. Este vorba despre persoane care nu ştiu să scrie sau să citească, cărora li se bagă sub nas, printr-o agenţie de recrutări fantomă, un aşa-zis contract pe care nu ar avea cum să îl înţeleagă. E povestea unor fete care se îndrăgostesc de pe o zi pe alta de un tip care le vrăjeşte cu vorbe frumoase şi intenţii ascunse. Aerul acela de mister pe care îl arată pare sexy la început dar ascunde un secret teribil: el a mai făcut asta de multe ori înainte şi va continua să o facă atâta timp cât fetele care îi cad la picioare se lasă pradă sentimentelor, în detrimentul logicii. În loc să rămână cu picioarele pe pământ, ele se lasă purtate de val şi stau cu capul în nori.

Teoria sună bine, mai greu cu practica

Victimele, o dată ajunse în străinătate, se văd fără acte, fără bani, fără relaţia sentimentală mult promisă. În cel mai fericit caz, sunt obligate să muncească fără plată. Într-un scenariu mult mai crunt, victimele sunt exploatate sexual. Devin prostituate în ţări favorite de reţelele de traficanţi precum Italia, Spania, Germania, Portugalia sau Republica Cehă. Dacă sunt norocoase, victimele sunt descoperite de autorităţi şi ajutate să se întoarcă în ţară. Minorii sunt duşi la un centru de plasament cu scop de reabilitare. Persoanelor peste 18 ani li se oferă prioritate la găsirea unui loc de muncă prin AJOFM sau la înscrierea la cursuri de calificare. Multe dintre ele, însă, nu ar avea ce să facă cu aceste opţiuni. Cum pot ele studia sau munci dacă nu ştiu să scrie sau să citească?

Asociaţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane oferă un număr de Helpline (0800.800.678) la care se pot sesiza cazuri care vizează victime ale traficului uman.  Se pune totuşi întrebarea dacă nu ar fi binevenite investiţii în educaţie, astfel încât fetele noastre să nu mai plece cu orice Don Juan care a citit două cărţi de joc mai mult decât ele sau băieţii să nu mai creadă că locurile de muncă în străinătate sunt promisiunea unei vieţi mai bune.

România, ţară sursă pentru victimele traficului de carne vie

Un raport privind traficul de persoane de Departamentul de Stat al SUA dat publicităţii în 2015 arată că România este o țară sursă, de tranzit și de destinație pentru persoanele victime ale traficului de forță de muncă, precum și pentru femeile și copiii victime ale traficului sexual. Potrivit documentului citat, Guvernul român nu îndeplinește standardele pentru eliminarea traficului de persoane.

“Guvernul a demonstrat că face eforturi pentru întărirea legislației, dar au fost date sentințe ușoare care nu i-au împiedicat pe traficanți, iar victimele nu au fost în siguranță după ce traficanții au fost eliberați. Guvernul a identificat un număr mare de victime, însă doar jumătate dintre acestea au beneficiat de asistență din partea instituțiilor publice și private. Guvernul nu a alocat finanțare ONG-urilor care oferă asistență, iar victimele au avut dificultăți în a obține servicii medicale, consiliere psihologică și despăgubiri din partea traficanților”, scrie în raport.

Statistici naţionale

Autoritățile române au investigat 875 de cazuri de trafic de persoane în 2014, în creștere de la 714 cazuri în 2013. Instanțele române au condamnat 269 de traficanți în 2014, o ușoară creștere față de 252 de condamnări în 2013. 67% dintre traficanții condamnați au primit pedepse cu închisoarea de la unu la 15 ani, ceea ce marchează o creștere față de 2013 când 59% dintre traficanții condamnați au primit pedepse cu executare.