Barry Gifford: “Filmele româneşti reuşesc să stârnească curiozitate în lumea cinematografiei”

Echipa filmului „Tatăl Fantomă” formată din regizorul, scenaristul şi producătorul Lucian Georgescu, actorul Marcel Iureş, actriţa Mihaela Sârbu, scriitorul Barry Gifford, autorul volumului The Phantom Father, şi producătorul Joachim Von Vietinghoff au vorbit astăzi la Cluj despre filmul lor.  “Tatăl Fantomă, deşi prezentat ca atare este un film de căutare, el se axează mai tare pe o poveste de viaţă contemporană, de dragoste, o poveste romantică. El este un bărbat aflat în “criza vârstei” care sub pretextul căutării originilor are o aventură de viaţă în prezent” – a explicat Lucian Georgescu. El a povestit apoi cum s-a născut pelicula şi cum se împleteşte ficţiunea cu realitatea. „Tema are o bază reală care provine din biografia scriitorului Barry Gifford. Din această carte am preluat practic titlul şi punctul de plecare descris în prefaţa cărţii. Volumul reprezintă o colecţie de amintiri despre tatăl pe care Barry l-a pierdut la o vârstă destul de fragedă. Dincolo de acest punct de plecare pe care îl reprezintă fantoma unui tată provenind dintr-o familie plecată din Bucovina înaintea războiului şi care ajunge să fie gangster în Chicago, ficţiunea se împleteşte cu realitatea apropiată, de drumul nostru prin Bucovina unde am descoperit un proiecţionist într-un cinema vechi din Siret. Adevăratul lui nume e Sami, nume pe care l-am păstrat şi-n film. Sami era singurul şi ultimul bărbat evreu din oraşul Siret, proiecţionist în cinematograful care se numea Excelsior înainte de comunişti, iar după aceea cinema Maxim Gorki. Noi am avut bucuria să-l cunoaştem pe Sami care era şi singurul deţinător al cheilor sinagogii unde Barry şi-a descoperit rădăcinilie familiei”, a explicat Lucian Georgecu.

Barry Gifford: “Imi lipseşte intimitatea TIFF-ului”

Barry Gifford a povestit despre revenirea lui în Cluj, după 8 ani şi cum percepe el această transformare a Festivalului Interanţional de Film Transilvania. „În 2003 am venit prima dată la TIFF, când am fost în juriul festivalului. Atunci era un festival foarte intim, nu erau atâtea locaţii, proiecţii, nu erau atâtea premii pentru vedete, ne plimbam liniştiţi pe jos. Mie personal îmi lipseşte acea intimitate pe care o avea festivalul, dar desigur că amploarea pe care a luat-o nu poate fi decât benefică pentru România, dar eu încă păstrez o amintire foartă plăcută de acum opt ani, a unui festival intim şi prietenos”, a spus Barry Gifford. El a mai povestit o întâmplare foarte ciudată, care i s-a întâmplat când au descoperit cinematograful vechi din Siret. „Când am intrat în cinematograful vechi, primul lucru pe care l-am văzut a fost un afiş al filmului „Wild at Heart”, de David Linch, al cărui scenariu a fost scris de mine. A fost foarte ciudat şi magic în acelaşi timp”, a povestit Barry Gifford.

Marcel Iureş, în rolul unui străin în propria ţară

Marcel Iureş a vorbit despre ce a însemnat acest rol pentru el. „Am jucat un rolul unui străin în propria mea ţară, în propria mea cultură şi asta a fost o zonă de risc pe care ne-am asumat-o de la început, dar ne-am sprijinit unul pe celălalt şi având o fundaţie serioasă, pe Barry Gifford în echipă, şi oameni extrem de capabili în jurul nostru”, a spus Marcel Iureş. Pentru actriţa din rolul principal, Mihaela Sârbu, rolul din acest film a fost practic debutul său în lung-metraj. „Am avut un sentiment de siguranţă stiind că lucrez cu o echipă de profesionişti şi acest lucru ne-a permis să improvizăm, să ne jucăm şi am descoperit unelele faţete la care nu ne-am aşteptat”, a explicat Mihaela Sârbu

“Mihaela Sârbu este debutantă în lung metraj cu un rol de amploare, dar  după mine ea una dintre cele mai mari actriţe ale teatrului românesc, care este o regină a improvizaţiei şi acest lucru se vede şi în film”, a completat şi Lucian Georgescu.

Echipa a vorbit apoi despre şansele filmului ca acesta să devină un mare hit. “Filmul nu are ingredientele să-l transforme într-un blockbuster în SUA, e vorbit în româneşte, nu sunt Julia Roberts şi George Clooney în rolurile principale, dar în ultimii ani filmele româneşti au devenit extrem de interesante şi au dus brandul mai departe în aceşti ani, iar pt cei care sunt cu adevârat interesaţi de cinematografie, filmele româneşti stârnesc curiozitate, vor să afle ce se mai întâmplă nou cu filmul românesc şi poate acest lucru, combinat cu faptul că prezenţa mea înseamnă o participare americană l-ar putea ajuta să devină cunoscut”, a spus Barry Gifford.

Producătorul Joachim Von Vietinghoff a vorbit despre implicarea germană din acest film şi riscurile pe care aceasta o presupune. “Sunt obişnuit să fac filme speciale şi eram curios să fac şi un film românesc, mai ales că acum câţiva ani, la Cannes, când am participat cu Bela Tarr am pierdut în faţa unui film românesc, “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”. Ca producător e riscant să te implici în coproducţii în ţări străine cu regizori aflaţi la debut şi mai ales în proiecte de asemenea anvergură, dar mi-a făcut o mare plăcere să iau parte la acest proiect şi m-am bucurat că am cunoscut oameni capabili şi mi-am făcut prieteni buni aici în România” , a spus producătorul.