Criza europeană îi ajută pe germani

„I-am învins pe germani de două ori și iată-i că revin”, a afirmat fostul premier britanic Margaret Thatcher după căderea Zidului Berlinului în 1989, exprimându-și temerea că reunificarea ar putea conduce la o supremație a Germaniei în Europa.

„Înainte de căderea Zidului Berlinului, Germania se afla puțin pe marginea Europei. Astăzi, ea se află în centrul Europei din punct de vedere geografic, economic și politic”, a estimat Karel Lannoo, director al Centrului de Studii Politice Europene de la Bruxelles. „Ea este în centrul reactorului Europei. În timpul crizei financiare, am văzut că Berlinul ocupa cel mai important loc din Europa, nu Bruxellesul”, a declarat el pentru o agenţie de presă străină.

De fapt, Germania reunificată se impune ca gigantul Uniunii Europene, contribuind cu peste 27% la producția din zona euro. Și, în termenii puterii sale economice, Germaniei i-a fost solicitat ajutorul mai mult decât oricărei alte țări partenere pentru a salva statele aflate sub povara datoriilor și pentru a evita prăbușirea Europei.

Temându-se de nemulțumirea alegătorilor săi, Angela Merkel s-a arătat inițial reticentă în a folosi banii contribuabililor pentru a alimenta un fond de salvare destinat restabilirii încrederii în moneda europeană, ceea ce i-a adus porecla de „Doamna Nu”. Cancelarul a cedat însă în cele din urmă și a promis sprijinul Germaniei pentru a stabili un paravan de protecție financiar pentru a apăra statele cele mai fragile. Ea și-a asumat în același timp șefia unui grup mic de țări, în special din nordul Europei, pentru a cere o supraveghere fiscală mai strictă și măsuri de austeritate nepopulare.

Analiștii consideră că puterea actuală a Germaniei derivă din succesul economic recent: în urmă cu câțiva ani, la începutul anilor 2000, țara era chiar numită „bolnavul” Europei.

Puterea Berlinului este „probabil una temporară”, estimează Karel Lannoo, referindu-se la „probleme economice pe termen lung” cu care se confruntă Germania, în special scăderea demografică și rata scăzută a natalității. Expertul subliniază de asemenea că slăbiciunea economică actuală a Franței a transformat cuplul franco-german, motorul tradițional al Europei, într-un tandem dezechilibrat.

În mod paradoxal, în timp ce criza economică din Europa a consolidat rolul Germaniei, multe voci și-au exprimat regretul că Berlinul respinge asumarea unui rol de lider pe scena internațională.

Pe plan extern, Germania este considerată în afara Europei ca fiind o putere dominantă. De exemplu, Angela Merkel a discutat cu președintele rus Vladimir Putin de la începutul crizei ucrainene mai mult decât oricare alt lider european.  Însă în cadrul UE, Germania este criticată din cauza poziției sale uneori timide. În timp ce Franța a fost una dintre primele țări care au trimis avioane pentru a participa la loviturile împotriva grupării jihadiste Statului Islamic în cadrul coaliției conduse de Statele Unite, Germania și-a limitat angajamentul la pregătirea luptătorilor kurzi.

„Germania este reticentă în a juca un rol de lider pe scena mondială și acest lucru împiedică Europa să o facă dacă Germania nu este de acord”, și-a exprimat regretul Karel Lannoo, relatează Agerpres.