monitorulcj.ro Menu
Actualitate

Wikileaks şi reţelele sociale înlătură dictatorul din Tunisia

După mai mult de jumătate de veac de dictatură şi trei săptămîni de manifestaţii Tunisia păşeşte spre democraţie. După 23 de ani de dictatură, preşedintele tunisian Zine El Abidine Ben Ali a fost forţat să renunţe la funcţie şi să fugă în Arabia Saudită. Puterea a fost preluată de unul din apropiaţii săi, preşedintele Parlamentului, Foued Mebezza.

 

Preşedintele Ben Ali, cel care conduce frîiele ţării nord-africane de la finele anului 1987, a luat decizia de a se refugia în Arabia Saudită după ce manifestaţiile anti-prezidenţiale au degenerat în violenţe, făcînd zeci de victime.

17 decembrie, ziua cînd a început sfîrşitul

Tulburările din Tunisia au izbucnit la 17 decembrie 2010, pe fondul creşterii preţurilor la alimentele de bază, atunci cînd un tînăr de 26 de ani, Mohamed Bouazizi, s-a autoincendiat în semn de protest contra abuzurilor administraţiei după ce fructele şi legumele pe care le comercializa i-au fost confiscate de poliţie pentru că nu avea permis de vînzare. Din ziua în care Mohamed Bouazizi şi-a dat foc, au avut loc numeroase manifestări de solidaritate în întreaga ţară, proteste care au degenerat, în ultimele trei săptămîni, bilanţul neoficial fiind de 70 de morţi şi sute de răniţi.

Un rol important în detronarea fostului şef de stat îl are celebrul site Wikileaks, acolo unde apar 13 mesaje în care sînt descrise “comisioanele” pe care membri familiei prezidenţiale şi le însuşeau din fiecare afacere importantă realizată în Tunisia. În condiţiile în care mass-media este cenzurată, singura opţiune a Opoziţiei, oricum destul de fragilă, a fost popularizarea mesajelor diplomatice prin reţelele de socializare şi bloguri.

Un Ceauşescu african

Văzîndu-se încercuit, într-un act de disperare, preşedintele Zine Al Abidine Ben Ali a promis reformarea din temelii a Tunisiei, crearea a 300.000 de noi locuri de muncă, scutirea de la plata impozitelor pentru firmele naţionale şi străine cu sediul în regiunile cu cele mai multe conflicte din ţară, sau că nu va mai candida pentru un nou mandat în fruntea statului. De asemenea, el le-a promis tunisienilor că va ridica orice formă de cenzură împotriva presei şi a internetului, pînă acum strict supravegheate. Mai mult, Ben Ali a demis guvernul, cerînd organizarea de alegeri legislative în maxim şase luni.

Promisiunile liderului tunisian au valorat însă la fel de mult ca cele spuse de Ceauşescu, în 1989, de la balconul CC-ului, mai ales în condiţiile în care şomajul loveşte în 20% din populaţia Tunisiei şi, colac peste pupăză, autorităţile au anunţat scumpirea alimentelor de bază cu peste 30%.

După discursul prezidenţial, rostit la începutul săptămînii trecute, manifestaţiile au sporit în intensitate, dictatorul şi familia sa fiind nevoiţi să se refugieze în Arabia Saudită, după ce Franţa le-a refuzat intrarea în ţară.

După fuga prezidenţială, puterea a fost preluată, conform Constituţiei, de preşedintele Parlamentului, al doilea om în stat, Foued Mebezza, considerat un apropiat al fostul lider al statului nord-african.

Europenii salută plecarea dictatorului

Mii de manifestanţi din toată Europa au sărbătorit plecarea preşedintelui tunisian, salutînd revenirea la democraţie a republicii africană. Cei mai mulţi manifestanţi, 8000, s-au adunat în Paris, un grup de tineri venind la manifestaţie cu sicrie acoperite cu drapele tunisiene pe care se putea citi mesajul “Mulţumim martirilor noştri, nu vă vom uita niciodată”. Şi la Marsilia, peste 2.000 de persoane au manifestat în centrul oraşului. Într-o atmosferă de calm, manifestanţii au scandat “Ben Ali asasin” sau “Ben Ali în instanţă”, agitînd numeroase pancarte pe care se puteau citi mesajele “Omagiu martirilor noştri”, “Mînă în mînă pentru democraţie”, “Întoarcerea la pacea civilă” sau “Saudiţii colaboratori”, potrivit Agerpres.

Tunisia, ţara cu doi dictatori

Tunisia, una din ţările afircane care cîştigă cei mai mulţi bani din turism, şi-a declarat independenţa faţă de Franţa în 1956, primul preşedinte fiind Habib Bourguiba, comparat cu primeul preşedinte turc Mustafa Kemal Ataturk din cauza reformelor pro-occidentale în care s-a implicat în timpul mandatului. După 30 de ani de la preluarea puterii, a fost detronat de primul ministru Zine El Abidine Ben Ali, în urma unei lovituri de stat, premierul declarîndu-l pe Bourguiba incompetent. Ben Ali a instituit un regim autocratic, transformînd Tunisia într-o umbră a democraţiei, alegerile successive dîndu-l cîştigător cu peste 90% din sufragii. Regimul condus de Ben Ali a fost acuzat în repetate rînduri de corupţie, şoţia preşedintelui fiind descrisă ca o “shopaholic”, folosind un Boeing 737 aparţinînd forţelor aeriene tunisiene pentru a face vizite în capitale ale modei precum Milano, Paris sau Geneva pentru a-şi hrăni obsesia. Mai mult, Tunisia a refuzat extrădarea în Franţa a doi nepoţi de-ai soţiei preşedintelui, acuzaţi că ar fi furat două mega-iahturi dintr-un port franţuzesc. Conform rapoartelor organizaţiilor internaţionale, regimul din Tunisia era considerat unul autoritar, fiind plasat alături de Cuba şi Coreea de Nord.