Duminica Părinților de la Sinodul VII Ecumenic

Duminica de astăzi e trecută în calendar sub numele de «Duminica Părinților de la Sinodul VII Ecumenic» şi a fost aşezată în amintirea zilei de 11 martie 843, adică acum o mie o sută șaizeci și nouă de ani, când în Biserica Răsăritului a fost reaşezată închinarea la sfintele icoane. Cuvântul «ortodoxie» înseamnă «dreaptă mărire», «dreaptă credinţă», «dreaptă închinare» lui Dumnezeu. De ce «dreaptă»?: Pentru că poate fi şi una strâmbă. E bine să ştiţi că oamenii, în general, se împart în credincioşi şi necredincioşi. Lăsându-i la o parte pe necredincioşi, cei credincioşi se împart, la rândul lor în două categorii: binecredincioși și răucredincioși. Binecredincioșii sau ortodocşii sunt aceia care păstrează, fără nici o ştirbire sau adăugire, credinţa cea dreaptă, aşa cum le-a fost ea lăsată de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi cum li s'a transmis de-a lungul secolelor prin Sfinţii Apostoli şi prin Sfinţii Părinţi; sunt aceia care se împărtăşesc de harul Sfântului Duh prin cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii şi a căror închinare este expresia dreptei lor credinţe. Răucredincioşii sunt aceia care, deşi se pretind şi se mărturisesc creştini, au strâmbat adevărurile de credinţă şi practică o falsă închinare, pe potriva rătăcirii lor. Răucredincioşii s'au ivit chiar din primele vremuri creştine, dar ei s'au osebit mai ales în secolul VIII, când împăratul Leon al III-lea Isaurul, deşi creştin, a pornit lupta împotriva icoanelor. Această luptă s'a prelungit şi sub urmaşii săi şi a durat aproape o sută douăzeci de ani, în care timp sute şi mii de icoane au fost smulse de prin biserici şi din casele oamenilor, sfărâmate cu toporul sau arse în pieţele publice, iar cei ce le apărau, adevăraţi martiri ai dreptei credinţe, au fost arestaţi, schingiuiţi, arşi de vii sau omorâţi cu sabia. Prigonitorii icoanelor pretindeau că, de vreme ce Dumnezeu e duh şi nu poate fi văzut, El nu poate să fie nici zugrăvit; drept urmare, spuneau ei, închinarea la icoane înseamnă închinare la idoli. Apărătorii icoanelor însă deschideau mai întâi Sfânta Evanghelie după Ioan, la capitolul 14: „Filip i-a zis (lui Iisus): Doamne, arată-ni-L nouă pe Tatăl şi ne e de-ajuns. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi, Filipe, şi nu m'ai cunoscut? Cel ce M'a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl”. Aşadar, Dumnezeu Cel nevăzut S'a făcut văzut prin Fiul Său, Care a devenit om prin întrupare şi S'a arătat ca un om, având chip omenesc. Or, «icoana» e un cuvânt grecesc care înseamnă «chip», «imagine», «portret», «înfăţişare vizibilă». Un chip omenesc poate fi zugrăvit. Prin urmare, dacă Fiul e chipul Tatălui, icoana e chipul Fiului şi, prin aceasta, chip văzut al lui Dumnezeu. Şi dacă Dumnezeu, în felul acesta, poate fi zugrăvit în icoană, cu atât mai mult Maica Domnului şi sfinţii Săi. Părinţii Bisericii ne învaţă că, cinstind o icoană, noi nu ne închinăm materiei din ea, adică lemnului sau vopselelor, ci persoanei care stă în spatele ei şi pe care ea o înfăţişează, aşa după cum fotografia cuiva care îţi este drag e preţioasă nu prin hârtie, ramă sau chimicale, ci prin persoana pe care ea o reprezintă. Icoana devine sfântă atât prin sfinţenia chipului dintr'însa, cât şi prin sfinţirea pe care i-o face preotul, cu puterea Duhului Sfânt. În anumite cazuri binecuvântate de Dumnezeu, o icoană împrumută atâta sfinţenie de la sfântul sau sfânta din spatele ei încât devine făcătoare de minuni. Acestea, iubiţii mei, sunt principalele temeiuri ale credinţei noastre în cinstirea icoanelor. Ele au fost consfinţite de către Sinodul al VII-lea Ecumenic şi devenite obligatorii pentru viaţa noastră creştină. Luptele împotriva icoanelor au luat sfârşit de abia în anul 843, sub împărăteasa Teodora, când s'a şi hotărât ca Duminica întâia din Postul Mare să fie numită «Duminica Ortodoxiei», adică «Duminica dreptei credinţe». Cred că nu este casă de creştin ortodox în care să nu se afle una sau mai multe icoane. E bine ca acestea să fie procurate prin magazinele noastre bisericeşti, prin mănăstiri, protopopiate sau parohii, iar nu de prin pieţe şi târguri, unde se vând falsuri sau produse neortodoxe. Când cineva nu ştie să facă deosebirea între icoana religioasă şi tabloul religios, să ceară sfatul preotului, căci acesta, la rândul său, ştie ce anume trebuie să sfinţească şi ce nu. Icoana din casă e sfinţenia casei, semnul prezenţei lui Dumnezeu, martorul văzut al faptelor noastre de fiecare zi. În faţa ei ne spunem rugăciunile încă de când suntem copii şi chipul ei îl purtăm în amintire de-a lungul unei vieţi. Gândul omului nu se poate vedea; dar dacă omul şi-l aşterne în scris pe o hârtie, el devine văzut. Dacă scrierea este icoana gândului, icoana e scrierea lui Dumnezeu. Iată de ce, de-a lungul veacurilor, mai ales în vremurile când oamenii nu ştiau carte, icoanele erau adevărate cărţi în care ei citeau învăţătura Domnului, hrănindu-şi din ele credinţa şi evlavia. Cele mai multe icoane se află în biserică, după o anumită rânduială hotărâtă de Sfinţii Părinţi. Fie că se află zugrăvite pe pereţi, fie că se înalţă pe tâmpla altarului, ele sunt acolo nu numai pentru a înfrumuseţa locaşul, cât şi pentru ca, împreună cu noi, să participe la actul liturgic. Noi îi rugăm pe sfinţii din icoane, iar aceştia, la rândul lor, se roagă pentru noi şi împreună cu noi. Dacă noi, cei de jos, suntem Biserica luptătoare, ei, cei de sus, reprezintă Biserica triumfătoare, amândouă alcătuind una singură, într'un singur Domn, într'o singură Credinţă, într'un singur Botez. Ce poate fi oare mai minunat decât să ne aflăm laolaltă cu sfinţii lui Dumnezeu în însuşi Dumnezeu? Dacă o biserică, văzută dinlăuntru, e purtătoare de icoane, văzută din afară ni se arată ea însăşi ca o icoană, ca un chip al casei lui Dumnezeu. Aşa cum icoana din casă este o mărturie a prezenţei lui Dumnezeu în familie, tot astfel biserica unei parohii este semnul văzut al prezenţei lui Dumnezeu într'o familie creştină mai mare, fie la sat, fie la oraş. În fapt, biserica e nu numai o trebuinţă, ci şi mărturia obştească a enoriaşilor, pentru a cărei fiinţare ei nu precupeţesc nici o jertfă. Iată de ce prima grijă a enoriaşilor este să-şi construiască o biserică, dacă nu o au, sau s'o repare, s'o picteze, s'o prenoiască pe aceea pe care o au.

Profesorii clujeni sunt invitați să dea o mână de ajutor în educarea tinerilor care au abandonat școala

Cei ce doresc să se implice în acest proiect se pot inscrie ca voluntari în cadrul școlii gimnaziale Christiana. Instituția de învățământ, aflată sub patronajul Arhiepiscopiei Clujului, înființată în acest an, își propune să vină în întâmpinarea celor care nu și-au terminat pregătirea profesională. În acest sens Conducerea școlii Christiana a lansat programul „A doua Șansă", prin care persoanele ce au abandonat școala pot urma o serie de activități educative și de formare profesională. Cadrele didactice interesate pot obtine informații suplimentare la telefon 0264-457553 sau 0733-070590, sau pe internet la adresa: christianacluj@yahoo.com. Acest proiect are două componente: prevenirea abandonului şcolar şi, respectiv, recuperarea copiilor aflaţi în abandon şcolar. În anul 2010 în cadrul proiectului au fost cuprinşi 60 de elevi, dintre care o parte au participat la activităţi şcolare zilnice, iar o parte au participat doar la săptămâna de pregătire dinaintea examenelor organizată în două sesiuni anuale. Elevii cuprinşi în cadrul proiectului beneficiază de: activităţi educative care conţin cursuri şi meditaţii şcolare; activităţi de formare profesională care vizează iniţierea în diverse meserii; activităţi recreativ-educative care conţin iniţiere în operarea pe calculator, grădinărit, educaţie pentru sănătate şi igienă, pictură pe sticlă , lucru manual, croitorie, modelaj, sport, jocuri, vizionare de filme; activităţi de consiliere individuală şi de grup; activităţi de suport material destinate şi familiilor din care provin beneficiarii proiectului; activităţi de îndrumare spirituală.

Premierea câștigătorilor concursului „Alege Școala” organizat în Arhiepiscopia Clujului

Câștigătorii Concursului Alege Școala, de pe cuprinsul Arhiepiscopiei Clujului au fost premiați vineri, 5 octombrie 2012, în Aula „Nicolae Ivan” a Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, în cadrul unei festivități care a avut loc de la de la ora 19.00. La eveniment au fost prezenți Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, Preasfințitul Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal și Preasfințitul Episcop vicar Vasile Someșanul, preoți, profesori, părinți și elevii implicați în desfășurarea efectivă a concursului. Tinerii care s-au clasat pe primele trei locuri la cele trei secțiuni ale concursului: multimedia, literară și artistică au primit diplome și premii. Acestea au constat în laptopuri, combine muzicale și calculatoare performante. La finalul festivității de decernare a premiilor Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei le-a vorbit copiilor despre spiritul sportiv al competiției și i-a îndemnat să urmeze același exemplu și în viața lor duhovnicească. Preasfințitului Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal i-a îndemnat pe părinții prezenți la eveniment să-și crească copiii frumos, la umbra Bisericii și în spiritul valorilor moral creștine. În Concursul Alege Școala inițiat de Biroul de catehizare parohială al Patriarhiei au fost implicate peste 150 de parohii din Eparhia Clujului.

Campania de strângere de fonduri pentru Centrul de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie”, continuă la Cluj

O expoziție de pictură a fost vernisată vineri, 5 octombrie 2012, în Foaierul Casei Universitarilor din Cluj. Evenimentul a avut loc de la ora 19:45 și face parte din Campania de strângere de fonduri pentru finalizarea Centrului de îngrijiri paliative "Sfântul Nectarie", demarată de Arhiepiscopia Clujului în luna aprilie. În cadrul vernisajului vor fi expuse 10 lucrări de tapiserie ale artistei clujene, Manuela Botiș. Cei prezenți la eveniment și care doresc să sprijine acest proiect au putut face donații. Potrivit reprezentanților Mitropoliei Clujului mai sunt necesare fonduri pentru dotarea bucătăriei, a spălătoriei, montarea a două lifturi și amenajarea curții interioare. Centrul de îngrijiri paliative "Sfântul Nectarie" din Cluj-Napoca este construit  pe strada Cernei din cartierul clujean Mărăști. Piatra de temelie la Centrul de Îngrijiri Paleative „Sfântul Nectarie" din Cluj-Napoca a fost pusă în 25 septembrie 2009, iar în prezent lucrările sunt finalizate în proportie de 95%, cu o investitie de peste patru milioane de lei. Banii vin din donaţii şi sponsorizări, dar şi din fonduri publice.Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie" reprezintă un proiect unic în această parte a Transilvaniei si va fi oferi sprijin medical şi sufletesc bolnavilor oncologici, aflaţi în fazele terminale ale bolii, dar şi familolor acestora. „Serviciile gratuite din Centru vor fi asigurate de o echipă interdisciplinară, formată din medici, preoţi, farmacişti, asistente medicale, asistente sociale, infirmiere şi voluntari, toţi contribuind, prin sprijin medical şi spiritual, la păstrarea calităţii şi demnităţii vieţii celor suferinzi şi a familiilor lor”, spun reprezentanţii Arhiepiscopiei Ortodoxe. Un astfel de proiect, vine să întărească „sentimentul solidarităţii umane şi creştine la acest început de mileniu, în care societatea se fărâmiţează, în care încă mai există războaie, suferinţe, persecuţii, intoleranţă, ură, vărsări de sânge şi prigoane de tot felul”, spunea să vrednicul de pomenire Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu, în apelul pastoral al adresat credincioșilor de a sprijini construirea Centrului, Mai mult, ierarhul afirma că „și societatea noastră se macină sub ochii noştri, pe zi ce trece, mânată de interese, de egoisme, şi este nevoie să refacem conştiinţa creştină, conştiinţa Bisericii în al cărei centru se află Iisus Hristos care ne-a strigat şi ne strigă tuturor: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni”. Centrul de îngrijiri paliative "Sfântul Nectarie" din Cluj-Napoca va  fi inaugurat luna viitoare, în 9 noiembrie, cu ocazia sărbătoririi patronului spiritual al așezământului social.