Melania Ursu: „După 50 de ani de teatru, am confirmarea propriei valori”

„Aveam microbul artei în sânge, mi l-a dezvoltat bunica şi apoi mătuşa”, dezvăluie într-un interviu acordat pentru monitorulcj.ro actriţa Melania Ursu.Ce înseamnă să fii d-na Mela?(diminutiv folosit doar de apropiaţi). „Extrem de multă muncă, o viaţă întreagă dedicată scenei. Şi care încă nu s-a sfârşit. Surprize o să mai aveţi din partea mea, pentru că scena şi spectatorul te obligă. Iar eu, acum, la apogeul carierei, primesc acest premiu (premiul UNITER pentru întreaga activitate – n.r.), ca o recunoaştere a valorii şi a muncii mele de aproape 50 de ani. Am făcut teatru, film, am fost pedagog, am crescut generaţii întregi de actori. Ceea ce nu e deloc uşor”, a mărturisit Melania Ursu, una dintre cele mai valoroase şi mai cunoscute actriţe din România. „Iar acum trebuie să mai şi compun un discurs pentru Gala UNITER, următorul meu spectacol”, a adugat râzând.Teatrul pus în funcţiune pentru eaO zi frumoasă de început de martie, la intrarea actorilor în Teatrul Naţional din Cluj. „Hai să mergem în foaier, sus, e cel mai bine. E a doua mea casă”, îmi spune Melania Ursu. Ceea ce se si vede. Cu toate că e pustiu, clădirea „prinde viaţă” în momentul în care d-na Mela intră înăuntru. De la portar şi până la pompier, toată lumea o întâmpină cu respect şi bucurie. „Vasilică, aprinde luminile la rangul doi, că acolo e cel mai frumos”, spune actriţa, urcând scările. Vasilică, pompierul, se conformează rapid, dă indicaţii unde se pot face cele mai frumoase poze, trage draperii, mută canapele şi fotolii, pentru ca „decorul” să fie pe măsură.„Şi acum, de unde să încep? Amintirile sunt multe, trebuie să se sortez cumva, că dacă nu stăm la poveşti o săptămână. Tata vroia neapărat să mă fac jurist. Eram deja în linie dreaptă cu înscrierile şi studiile. Atunci a venit la liceu o comisie care căutau copii talentaţi pentru teatru. Au făcut o selecţie şi aşa am ajuns să mă cert cu tata că vreau să mă duc la Bucureşti să dau la IATC. Aveam microbul artei în sânge, mi l-a dezvoltat bunica şi apoi mătuşa, cât timp am locuit la Sibiu. Făcusem pian, recitam, citeam enorm. Tata s-a înduplecat până la urmă, cu o singură condiţie: trebuia să intru din prima, dacă nu, mă întorceam la examenul de jurist. Am intrat şi aşa am ajuns astăzi aici, cu o întreagă carieră în spatele meu. Până la urmă, totuşi, lucrul cel mai important pe care l-am făcut sunt copiii meu, care mă moştenesc. Cristi (Cristian Rusu - n.r.) este scenograf, iar Alex (Alexandru Bodochi – n.r.) e cu o bursă de studiu în Amsterdan, tot în artă. Vrea să se facă inginer de sunet. Am avut o viaţă plină din toate punctele de de vedere, atât în ceea ce priveşte scena, cât şi viaţa personală, nu mă pot plânge. Bine că încă mai joc, pentru că, actorul, în momentul în care nu mai urcă pe scenă, e mort. Nu pot să spun că am avut roluri sau regizori preferaţi. Ştiu doar că am muncit din toate puterile mele şi că încă o mai fac. Am avut şi momente mai puţin bune, dar am încercat să trec cu eleganţă peste ele şi cred că am reuşit, iar premiul acesta o confirmă”, povesteşte Doamna scenei clujene. Iar Vasilică a închis lumina în foaier...50 de ani de carierăMelania Ursu a terminat IATC Bucureşti, în promoţia 1961, clasa prof. univ. Moni Ghelerther. A debutat la Cluj în acelaşi an, unde a rămas până în 1977, când a plecat la Teatrul din Târgu-Mureş. S-a reîntors la Cluj în acelaşi an, unde a rămas până la pensionare, fiind în prezent colaboratoare a instituţiei. Are la activ peste 300 de roluri în teatru şi a jucat în 10 filme. A predat actoria la Liceul de coregrafie din Cluj, la Institutul de Teatru din Târgu-Mureş, la Facultatea de Teatru şi Film din cadrul UBB din Cluj şi a fost profesor asociat la cursurile de actorie şi machiaj din cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”. Are 10 premii şi distincţii pentru interpretarea mai multor roluri, iar premiu UNITER pentru întreaga carieră este recunoaşterea unei adevărate valori a scenei româneşti.